Orizontul Sperantei

Sunt un nebun care canta in parc Sunt cel ce a ocolit logica Ce a ocolit clestele umanitatii Ce e mers pe drumuri nebatute Sunt un nebun ce canta seara Ce aude randunici printre pomi Cand soaptele ii spun mori Simt mania persecutiei Si pe tine te confund cu un zeu Pe care il aud dupa asfintit Un zeu care nu are picioare de lut Ci picioarele de lut il poarta pe el o orga de senzatii, un do re mi Sunt o epava, corabia nebunilor Esuata pe un mal de un hal... Nu conteaza ce am avut Ci ce am si nu am nimic Decat un surub lipsa Si ceasul imi bate fara rotita Sunt un nebun ce face Din cal armasar Sunt rupt in lumea asta Iar tu ma vei lipi Cu palme de trezire Infulec acum adjective Si atribute de personalitate Hranindu-mi insangerata martira Imaginatia ruginita Tot mesajul meu sta in O sticla de bautura Cand o iau pe aratura Iar trecutul construieste Maret edificiu de viitor Un trecut in care m-am pierdut Sunt acum in deriva, Cu un orizont atat de aproape. Sunt in stare catatonica Si melancolia ma fura R. Sunt pe un brat puternic Nemilos ma poarta printre culori Si rad cat ma tine gura La a mea conditie La care ma gandesc scapandu-ma Pe mine din ghearele fricii Sunt din nou in lanturi Dar sunetele ma salveaza Sunt din nou in franjuri Dar imaginile ma dubleaza Si discut cu al meu eu Ce-i scapat din viata. Si totul e un vis Viata imi bate filmul Dar ce nu devine filmul meu Tot devine ce nu mai e acum Sunt supravegheat de ochi Viata devine filmul meu sclerotic Rad fanatic de ironia mortii Incrancenat in lupta Si femeia mea devine vis O strapung in mintea mea Sunt personajul central Nu sunt niciodata suficient Dar sunt un rau necesar R daca nu scriu nu tin minte Daca tin minte am scris Dar memoria mea scindeaza Inteligenta, calul fuge Ingenunchez la rascruce de vina Si infrigurat imi astept pedeapsa eterna, uitarea dulce uitare Nu mai vreau asa ceva Chiar daca sunt urmarit De ganduri ce nu pot sa scap. Iar venele in cap se sparg Rime in gand leaga imposibilul Al meu trunchi spre soare se indreapta Rupandu-si radacinile ce pompau apa In loc de sange si ma consum De al soarelui foc, frunzele imi cad Ideile imi cad in neantul ce se Si cand vreau sa rasuflu usurat Anxietatea nemiloasa si cuvinte Ecouri ma apasa in continuare De plumb cavou peste aripi de inger Deschide intr-un infinit cerc. Si incerc sa scap de prapastia De aceeasi piatra funerara ma impiedic Aceleasi imagini umpla ca o apa A mea minte si ies creatii lichide Amintiri psihedelice, armate fara importanta in razboiul cu multiple euri Imi sta mintea in loc si devin planta O fumezi si devin un duh incinerat Si te intrebi pe ce culmi traiesc Batut de un vant de iarna. Sunt ultimul paduche ce da din cap Cand ma sarcific pe al meu altar. Sunt un vesnic efemer sunt ce nu conteaza, un dement excrement Iubirii al milei sarcasm Sunt un luceafar si nu-mi dau drumul Aripilor pana cand nu retin fiecare bataie spre un paradis decazut Si asteptandu-ma la ce e mai greu Imi incatusez al meu eu Singur imi compun imi impun ideile cu pumnul in cruda lume care m-a respins ca un avorton imperfect Tuns din gradina edemului si scapat In uterul unei virgine creaturi Sunt un cronos al spatiului si In stomac aud grohaituri si zeul fluture iritat de cofeina si dopamina Arunca cu fulgere si tunete In golul meu prea implinit. Si crap oul si gheata fricii In care am tremurat indecis Caut calul la dinte de bani El ma cauta de cativa ani Te voi viola maica preapura Voi varsa sange sacru Ca sa vad orizonturi deschise de sperante.